Îmbinarea nut și feder: la ce se folosește și cum se realizează
Imbinarea nut si feder – lambă și uluc, cum mai este cunoscută (tongue and groove, în engleză) – este una dintre cele mai vechi îmbinări fiind folosită la pereții caselor din lemn sau la pardoseli. La case, scândurile erau așezate orizontal, una în continuarea celeilalte (pe latura mică), formand peretele din lemn. Capetele scândurilor intrau într-un șanț săpat în stâlpii de rezistență de la capetele caselor. Când lemnul se usca și își micșora dimensiunile, scândurile se reașezau, “căzând” una peste cealaltă și astfel nu rămâneau goluri în pereți prin care să intre vântul. Golul apărea doar sus, dar acea parte era protejată de streașină, foarte lăsată la casele vechi. Golul putea fi închis cu ușurință cu o altă scândură, completând astfel peretele. Dar acesta nu este principalul domeniu în care îmbinarea este folosită. Să aflăm mai multe despre îmbinarea nut și feder.
Ce este imbinarea nut si feder și cum se realizează
Denumirea de nut și feder vine pe filieră germană. Tradiția germană și austriacă impunea ucenicilor să plece în lume și să-și asigure traiul din meșteșugul învățat cel puțin un an (unele surse spun 3 ani) înainte de a deveni meșter și a avea propriul atelier. Această tradiție a “Calfelor călătoare” este reînviată acum și le putem întălni și noi la tărgurile de la Sighișoara. Așa au ajuns în trecut și la noi iar unii termeni au fost preluați de la ei și în domeniul lemnului (baiț, holzsurub, țicling). Denumirea românească a îmbinării este lambă și uluc.
Îmbinarea era folosită în trecut pentru a face panouri de lemn de dimensiuni mari. Apariția placajului și a PAL-ului a făcut ca aceste panori să fie înlocuite cu noile produse iar îmbinarea să fie folosită din ce în ce mai puțin.
Autor: Mihaela Radu
Pentru a citi mai departe CLICK AICI!