Istoria fascinantă a... patului tip cutie

2020-01-06, Categoria: Mobila

Nu este chiar un trend, ci mai degrabă un soi de dor de lucruri bine făcute, oricât de vechi ar fi ele. Patul de tip cutie, foarte la modă cu sute de ani în urmă, reapare azi în unele amenajări interioare, ce-i drept sub o formă reinterpretată.

Cu o vechime de circa 500 de ani, patul din cutie reprezintă acea piesă de mobilier folosită în Evul Mediu în special în Franța, Anglia, Scoția, Austria, țărie scandiave. În Olanda, patul cufăr era conceput la asemenea dimensiuni încât să adăpostească pe toîi membrii familiei.

Celebru printre contemporani l-a făcut romanul lui Emily Bronte, «La răscruce de vânturi»; în această carte, patul din cutie apare sub forma patului bântuit de spiritul neliniștit al lui Catherine Earnshaw – un pat închis cu uși, având designul unui cufăr prevăzut cu saltea și construit pe dimensiunile ideale pentru ca un om adult să se poată odihni în liniște, eventual departe de privirile celor din familie.

Patul de tip cufăr sau cutie a cunoscut mai multe forme în diferite perioade de timp și în funcție de locul în care a fost folosit. Putea fi închis cu draperii, fie cu uși, putea fi o piesă de sine stătătoare simplu de mutat de-a lungul încăperii sau putea fi o piesă încastrată în perete, ca un soi de încăpere secretă sau... dressing. Întotdeauna era o piesă de mobilier înaltă, uneori putea avea paturi suprapuse, drept pentru care unele modele aveau scăriță dintr-o treaptă sau două – cât era nevoie. Cele mai practice, chiar ingenioase, erau modele de pat prevăzut nu cu treaptă, ci cu bancă din lemn. Pe timpul serii, banca servea ca treaptă, element de acces la pat, iar ziua era folosită drept canapea. Unele dintre aceste paturi dispuneau și de loc de depozitare chiar sub banca-treaptă.

Autor: Andreea Chiru

Pentru a citi mai departe CLICK AICI!