Povești din târg – După 3 ani în China s-a întors să facă mobilă din lemn acasă

2019-09-19, Categoria: Altele

Pe Mihai Irimescu, IDUTANG, l-am cunoscut la fel ca pe Ayako, la standul Arboritm. Păreau prieteni dintotdeauna și a fost o surpriză să aflu că se cunoșteau doar de 2 zile. I-a plăcut de la început energia pozitivă a japonezei mereu zâmbitoare iar experiența de expat a contribuit la apropiere. Mihai a stat aproape 3 ani în China, de unde s-a intors pentru a începe un business în domeniul lemnului. La târg a participat la Concursul de Design cu un mobilier multiconfigurabil din lemn masiv, cu îmbinări elaborate ce te duc cu gândul la tehnici orientale. Este un proiect al firmei, la care a lucrat zile în șir, din zori și până noaptea târziu, pentru a fi gata la timp. Este o mobilă din lemn cu linii fine ce îmbină prelucrările tradiționale cu tehnologia modernă. Drumul până aici a fost lung, cu multe vise, cu dezamăgiri sau noi începuturi. S-a întors să facă mobilă într-un vechi adăpost de animale din spatele casei bunicilor, plecând dintr-un birou elegant de la etajul 20 din 43 al unei clădiri de birouri din China. Și nu a fost singurul sacrificiu!

Începutul business-ului. Finanțarea

“În 2015 am plecat din China căutând oportunități de afacere, iar la momentul respectiv, România a fost cea mai bună alegere. Îmi oferea acces la cea mai avantajoasă finanțare – fondurile europene. Știam că se dau bani și aveam și locația unde urma să defășor activitatea – vechiul grajd, din spatele casei bunicilor – care avea însă nevoie de foarte multă muncă.” 

Ideea unui business în lemn vine de la tatăl său. Era inginer specializat în calculatoare, șeful Oficiului de Calcul din Câmpina, dar pasiunea era lemnul și își dorea sa aibă propriul atelier de tâmplărie.

“Pasiunea pentru lemn este precum microbul cu motocicletele. Odată ce te prinde nu mai scapi de el! Microbul l-am prins lucrând cot la cot cu tata în proiecte mai vechi. De fapt cred că nu aveam nici o scăpare fiindcă atunci când eram mic, tata avea un abrincht rusesc și când trăgea câte-o scandură, venea cu un foarte mare entuziasm să ne arate frumusețea lemnului. Iar acum, când aplic ulei peste o lucrare aproape terminată, înțeleg perfect ce vedea tata, mai ales că uleiul “face lemnul să vorbească”. 

Autor: Mihaela Radu

Pentru a citi mai departe CLICK AICI!