Tratamente și idei de folosire a lemnului recuperat

2020-02-01, Categoria: Tehnologii si materii prime

În toată lumea există un curent puternic împotriva irosirii resurselor, pentru recuperare și refolosire, iar lemnul nu face excepție. Apreciem lemnul, oriunde îl vedem și de aceea suntem pentru exploatarea lui rațională și pentru recuperare ori de câte ori acest lucru este posibil. Casele și construcțiile vechi, care din cauza stării de degradare avansată ajung să fie demolate, sunt principala sursă de lemn. De la case se recuperează grinzi și scânduri mari care pot fi refolosite dacă sunt îndepărtate porțiunile afectate iremediabil de vreme. Mai sunt și alte surse de lemn recuperat care nu trebuie neglijate. Înlocuirea ferestrelor și ușilor, mobila veche sau ambalaje din lemn (cutii, lădițe, paleți) sunt doar câteva exemple.

Recuperarea lemnului este în primul rând un act de responsabilitate față de mediu, dar poate fi și o idee de afacere. Lemnul vechi este un material foarte apreciat de designerii, atât de cei de interior cât și de cei de produs. Din el se fac pardoseli și pereți decorativi, este folosit pentru construcția mansardelor caselor noi, se face mobilă sau obiecte de decor cu aspect vechi autentic. Lemnul are încrustat în el timpul și aduce cu sine parte din poveștile trăite, ca un martor mut al vieților trecute.

Durabilitatea – proprietate importantă in recuperarea lemnului

Nu toate speciile rezistă la fel încercărilor timpului și uneori lemnul este atât de degradat că nu mai poate fi recuperat pentru a construi altceva. Proprietatea care determină rezistența îndelungată a lemnului la putrezire, atacului insectelor, ciupercilor și mucegaiului, la degradarea naturală se numește durabilitate. Este proprietatea prin care se măsoară rezistența lemnului la descompunerea generată de factori naturali. Unele specii sunt mai puțin durabile și se macină mai repede, sunt mai ușor atacate de cari sau alte insecte, altele sunt durabile, rezistente, timpul lăsându-și doar patina pe suprafața lor. Din categoria speciilor durabile fac parte stejarul, salcâmul, castanul, ulmul și rășinoasele (rășina crește rezistența lemnului la apă, cea responsabilă de apariția ciupercilor xilofage). Cele care au rezistența scăzută la umiditate, implicit la atacul ciupercilor și insectelor, sunt plopul, mesteacanul, fagul, salcia.

Durabilitatea este influențată de structura și de vârsta la care a fost tăiat copacul. Un copac tânăr este mai puțin rezistent decât unul aflat la maturitate. Copacul tânăr are nevoie de mai multă hrană, majoritatea celulelor fiind folosite în acest scop. Structura lemnului este mai afânată, mai puțin rezistentă, cu tendință crescută de absorbție a umidității. Copacul aflat la maturitate are o zonă centrală mai dură, formată din celule care au doar rol de susținere, ele nu transportă hrana. Lemnul provenit din aceasta zona este mult mai rezistent, mai durabil, mai dens. Reprezentanții firmelor care se ocupă de recuperare spun că lemnul provenit de la casele făcute în urmă cu 80-100 de ani este foarte bun și rezistent, mai bun decât lemnul nou. Explicația este că, în trecut, tăierile nu erau masive. Copacii erau lăsați să ajungă la maturitate și doar atunci erau tăiați și folosiți pentru construcția caselor și acareturilor.

Autor: Mihaela Radu

Pentru a citi mai departe CLICK AICI!